Omul sfinteste jocul

624

Pep Guardiola

 

“De ce a plecat Guardiola de la Barcelona?” mă întreba recent un amic care nu e prea prieten cu fotbalul. Chiar, ce te îndeamnă să părăsești o mașinărie care se apropie de perfecțiune? Geppetto Pep a construit cu iscusință de păpușar o echipă de roboți, le-a dat viață, a câștigat tot ce se putea câștiga și a plecat să scrie o altă poveste. I-a răspuns amicului meu chiar Guardiola, indirect: “Cu Barcelona am câștigat totul ca jucator și ca antrenor. Îmi era greu să-mi mai gasesc motivația și să reușesc să-i motivez și pe jucători”.

90.000 de voci i-au strigat numele pe Camp Nou, 180.000 de palme l-au aplaudau în ritm mecanic, Pep a vărsat o lacrimă, a mulțumit respectuos și a plecat un an la New York. Să-și reîncarce bateriile, zicea el, probabil avea nevoie de câteva răsuciri de cheiță înainte de o altă aventură. În urmă l-a lăsat pe Tata Martino, un tătic căruia îi lipsește flerul și parcă nici costumul nu-l prinde așa de bine. Cum ar veni, acum Barcelona e frumoasă, dar nu prea.

Oare unde sunt acum cei care declarau că o echipă mare va juca bine indiferent de antrenor? Dacă tot nu v-ați convins de contrariu, aruncați o privire la distrugătorul de recorduri, David Moyes.

Tata Martino în spate, tata Jupp în față. De această dată, tăticul bavarezilor i-a lăsat o moștenire pe care mulți o credeau un adevărat cal troian. O cupă a Germaniei, Bundesliga cu 25 de puncte avans față de locul 2 și Champions League ar fi trebuit să fie prea mult chiar și pentru zeul Guardiola. Doar că lui Pep îi plac provocările – altfel de ce ai renunța să-l antrenezi pe cel mai bun jucător din lume? Și-a dat sacoul jos, și-a suflecat mânecile și a început să sculpteze. Și a făcut-o atât bine încât Bayern pare că nu mai are nevoie de nicio rotire de cheiță pentru a funcționa perfect. Tacticos, cu pasă lângă pasă, cu “ti” lângă “ki” și cu “ta” lângă “ka”, Guardiola a dus gigantul bavarez la 21 de puncte de locul 2 după 25 de etape, în semifinalele Cupei și în sferturile Champions League.

Începe să circule o legendă că dacă treci pe lângă Allianz Arena chiar se aude un zgomot enervant, “ti-ki-ta-ka ti-ki-ta-ka”. Atât de enervant încât chiar Franz Beckenbauer afirma cu teamă că “o să ne transformăm în Barcelona. O să ajungem de neprivit, vom pasa mingea înapoi pînă pe linia porții”. Însă meșterul Pep nu poate să plece urechea la critici, el are un blestem pe care trebuie să-l urmeze, blestemul de a câștiga. Posesia, meciul, trofeul, locul în istoria fotbalului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here