De ce urasc Thailanda

272

                           De ce urăsc Thailanda

 

Parafrazarea aproximativă a lui Cărtărescu mă pune în fața teribilei provocări de a găsi suficient de multe motive pentru care urăsc Thailanda astfel încât să merite să le aștern pe foaia momentan aproape goală.

Sunt aproape trei ani de când nu am mai fost în Thailanda. Și nu mai fusesem acolo de peste 30. Sunt fie un bătrân călător pe meridianele și paralelele concentrice ale globului, fie un copil care a pășit atunci pentru prima și, pâna azi, ultima dată pe acele meleaguri. Asta e fix la latitudinea ( că tot am vorbit mai devreme de meridiane și paralele) fiecăruia…

Iar când în ultima zi, un pic beat de soare, un pic treaz devreme, am trimis unui bun prieten rămas în țară o scrisoare în care să descriu, la cald, tot ceea ce am simțit, probabil că am scris cam asa:

Urăsc Thailanda pentru că s-a așternut în toată splendoarea ei atât de departe de mine. Ca o curtezană care te îmbie de la înălțimea balconului știind că iți va fi greu să te cațări pe frânghia pe care ți-o întinde, complice dar totodată conștientă că vei face tot posibilul să ajungi la ea pentru a o devora, pentru a te pierde în farmecele ei. Dar oare daca era fix aici, sub nasul meu, la două ore de zbor distanță m-aș mai fi bucurat atât de ea? Aș mai fi avut oare același sentiment de libertate și de înstrăinare de tot ce înseamnă Europa și călatorii ei adeseori snobi, gălăgioși și insipizi? Cel mai probabil că nu, așa încât nu cred că din cauza asta urasc Thailanda..

Thai food

Urăsc Thailanda pentru că are mâncarea aceea fabuloasă ale cărei gust și miros le simți o bună perioadă după ce revii acasă. Și, precum madlenele lui Proust, te vor urmari toată viața. Vei simți odată, cândva, undeva gustul sau mirosul acela al shrimpilor cu noodles (sau să le zic creveți cu tăiței?!?) preparați sub ochii tăi pe Khao San Road sau pe o stradă de aiurea și te vei teleporta pentru o scurtă eternitate în acel paradis culinar al cărui drum nu e pavat decât cu cele mai bune intenții. O reclamă oarecum ineptă care este difuzată în ultima vreme la televizor are însă un slogan pe care eu l-aș pune pe fiecare tarabă care vinde mâncare în Thailanda: “Curcubeu pe cerul gurii”. La naiba, cum de nu m-am gândit eu înainte?!? Și dacă totul e așa de bine și… gustos, atunci de ce urăsc Thailanda pentru asta? Poate pentru că toate aceste delicii sunt undeva atat de departe de mine. Dar am ajuns deja la concluzia că departarea nu poate fi un cap de acuzare serios, așa încât nici asta nu poate fi un motiv întemeiat..

Oameni thailanda

Urăsc Thailanda pentru că, este o țară minunată și, spre deosebire de noi, din fericire este locuită. Locuită de oameni atât de frumoși și calzi, încât nu imi este greu de crezut că într-o zi aș putea să cer azil, nu politic, ci estetic, și aș emigra acolo. Când unii vor ca noi să emigram în KhoNgo, eu mă voi desfăta cu o bere rece în Koh Samui. Avantaj eu.

BKK colaj poze

Urăsc Thailanda pentru că Bucureștiul nu este Bangkok. Stiu, sună atat de inept și delirant încât, dacă nu am vorbi despre orașul cu cele mai întortocheate străzi pe care e atât de lesne să te pierzi și atât de probabil să nu iți pese, cu cea mai nebunească viață de noapte, cu cele mai frumoase femei născute barbați și cei mai mișto bărbați născuți parcă luptători de muay thai, cu temple la fiecare colț de stradă (scuze Alphaville, am plagiat și eu puțin, e la moda, se iartă) și cu mirosul îmbătător de bețisoare parfumate, încât dacă nu am vorbi despre toate astea, ziceam, ar fi fost bine să mă opresc la fraza anterioară, să apăs cu încredere Delete și să trec mai departe. Dar pentru că beția Bangkokului te lasă să te dezmeticești abia a doua zi, undeva pe la pranz, fără mahmureală, stiind că seara o vei lua de la capăt, ei bine, pentru asta nu pot să urasc pe bune Thailanda…”

…am ajuns in țară noaptea târziu și țin minte că nu am putut dormi aproape deloc. Putea fi de la diferența de fus orar, dar nu îmi aminteam să fi avut vreodată problema asta. Mă tot răsuceam în pat și prin minte imi treceau toate acele locuri. Gustasem puțin, prea puțin din fructul oprit, stătusem puțin peste o saptamână, dar știam că sunt contaminat pentru totdeauna. Ca un virus pe care îl capeți în copilărie și trăiește în tine, latent, iar din când în când te rascolește și te aduce în starea aceea vecină cu nebunia când știi că trebuie să te întorci acolo, acum, oricum.

Și scrisoarea? Ei, scrisoarea a ajuns la mine cu câteva zile întârziere dupa ce sosisem în țară. Am deschis-o oarecum plictisit, știam pe de rost ce prostii debitasem, nu m-am mai obosit să o citesc, o scrisesem într-unul din momentele acelea de revoltă infantile, de amorez care vrea sa para un dur în fața iubitei și ii lăsa pe noptieră un bilet de despărțire, convins fiind că ea va desena pe el un zâmbet larg și seara se vor pierde amandoi într-un sărut lung cât tot zborul până pe Suvarnabhumi.

Stiam deja că urăsc Thailanda pentru că o iubesc…

 

Articol înscris în concursul <Thailanda, te iubesc!>, organizat de KLM România în colaborare cu T.A.T. Balkans și Tedoo.ro

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here